Modele de instruire – avantaje şi dezavantaje

Pentru a structura şi prezenta lecţiile predate elevilor, profesorii folosesc metode diferite. Este un aspect care îi diferenţiază şi care ne lasă impresia că ora cu un anumit profesor este interminabilă sau, din contră, că a trecut foarte repede.

În opinia noastră, pentru a avea o eficienţă cât mai mare in pregătirea lecţiilor şi a încerca limitarea dezavantajelor fiecărui model luat separat, este recomandat să se utilizeze o combinaţie a următoarelor modele:

• Modelul psihocentric. În cadrul acestui model accentul este pus pe nevoile fiecărui elev în parte (elevul element central) deoarece ritmul de învăţare al acestora diferă. Pentru a aplica acest model profesorul/învăţătorul ar trebui să cunoască elevul, să ştie care sunt interesele, competenţele şi dorinţele acestuia. Astfel va şti ce metode să folosească pentru a-l îndruma pe elev.
•  Modelul sociocentric pune în centrul procesului de învăţare acţiunea în grup a elevilor, relaţionarea cu ceilalţi.
• Modelul empiriocentric se bazează pe învăţarea prin descoperire, procesul fiind orientat pe experienţele elevului. Unul dintre avantajele acestui model îl reprezintă dezvoltarea creativităţii şi a inteligenţei elevilor.

În concluzie, utilizând o metodă de predare bazată pe o combinaţie între modelul psihocentric, sociocentric şi empiriocentric (cu accent pe avantajele fiecărui model) profesorul/învăţătorul va putea să orienteze elevii în cunoaştere.

Paradigma interpretativ-simbolică

Procesul de învăţare face parte din noi. Învăţăm lucruri noi încă din primii ani de viaţă, mai întâi ajutaţi de familie şi apropiaţi, apoi sub îndrumarea unui învăţător/profesor. Modalitatea de abordare a învăţătorului/profesorului ne face să ne dorim să ştim mai mult sau, dimpotrivă, să respingem informaţia oferită. Care ar fi cea ai buna modalitate de abordare? În opinia noastră paradigma interpretativ-simbolică este modelul care ar trebui folosit pentru a obţine rezultate cât mai bune. De ce paradigma interpretativ-simbolică? Pentru că în acest model rolul central îl are elevul şi nevoile sale, pentru că elevul este îndrumat de dascălul său în cunoaştere în funcţie de înclinaţiile pe care le are, pentru că accentul cade pe competenţele şi creativitatea elevului şi nu în ultimul rând, pentru că elevul are nevoie să relaţioneze cu ceilalţi pentru a schimba idei, impresii, păreri.

Paradigmă:

•  model, pildă, învăţătură;
• totalitate a formelor flexionare  ale unui  cuvânt. Tablou al formelor unui cuvânt dat ca model pentru flexiunea unei părţi de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părţi de vorbire.